Ucenic la Dumnezeu

Fusesem avertizaţi: Aveţi grijă cănd intraţi să nu vă fure minţile "ielele lui Guguianu"! Zeci de torsuri feminine, in marmură şi bronz, himere armonizănd universurile!
Sculpturile lui Marcel Guguianu au năvălit spre noi, invăluindu-ne in dansuri şi şoapte... Din Bucureştiul torid nimerisem intr-o legendă. Legenda continuă, numită arta lui Marcel Guguianu.
NIMFELE. "Este primul an cănd, de ziua mea de naştere, nu sunt pe munte..." - ne spune sculptorul, imediat ce-i mulţumim pentru şansa unui dialog chiar in pragul zilei in care avea să implinească 85 de ani. "Eu, in fiecare an eram pe Ceahlău, după nimfe. Mă jucam cu nimfele nemţene de-a v-aţi ascunselea. Anul acesta sunt cam bolnav, voi merge numai la Bărlad". Printr-o coincidenţă sublimă, sculptorul s-a născut la 521 de ani după prima atestare documentară a oraşului său natal. "Sunt bărlădean, din părinţi moldoveni, dar strămoşii mei erau vălceni. Moldova a fost năpădită de ciobanii din Vălcea, coborăţi dintr-o comună care se cheamă Guguianca, la poalele Vărfului Gugui. Bunicii mei au venit, s-au căsătorit şi au făcut copchii cu moldovencele. Au venit cu cai vestiţi vălcenii. Şi acum m-au tras către ei... Acum, nimfele nu mai sunt nemţene, au devenit vălcene."
CREAŢIA. Un zămbet, o amintire adie prin aer. O lumină se aşază pe umărul unei nimfe de bronz... "Ei, chestia asta cu creaţia mă pune in incurcătură intotdeauna. Sunt in dificultate de căte ori sunt pus să răspund la intrebarea: «cum creez?». Creaţia este ceva care... curge. De la o muzică bună, de la o vorbă bună. De la o imbrăţişare. Mă intorceam de pe munte, unde visam să intălnesc Cosănzene... Poate chiar le şi intălneam, intr-o altă dimensiune... Şi le sculptam aşa cum mi se arătaseră." Face o pauză lungă. "Adesea sunt intrebat care e lucrarea care imi place cel mai mult. Incă n-am inceput-o. Sunt ucenic. Incă. Şi aşa o să rămăn. Ucenic. Ucenic la Dumnezeu, la Natură..."
"L-AM VĂZUT PE BRĂNCUŞI". Ciocărlia. Femeia-pasăre. Este cea mai cunoscută sculptură semnată "Marcel Guguianu". Simbolul Băncii Mondiale. "Am fost invitat la o retrospectivă pe care am făcut-o la sediul băncii, la Washington. Le-a plăcut foarte mult şi au hotărăt să mă facă atunci consilier in Divizia de Cultură a Băncii Mondiale. Ciocărlia mea a devenit emblema lor". Mulţi au asemuit lucrarea cu "Pasărea măiastră" a lui Brăncuşi. "Intr-un fel, geniul lui m-a atins...", spune. "Eram copil. La şcoală se făceau concursuri de desen. Tinerimea Romănă aduna premianţii şi le oferea o călătorie. Am ajuns in Oltenia şi am fost primiţi de mama Ecaterinei Teodoroiu. De departe imi amintesc că l-am văzut pe Brăncuşi. Nu ştiam cine era. Ne-a spus profesorul Ion Răşcanu, care ne-a insoţit: «Ştiţi voi pe cine aţi văzut?». Mulţi ani după aceea am ajuns şi eu să măngăi lemnul..."
PRIETENI, MENTORI. "Aştia sunt prietenii mei!" - ne spune dinaintea panoului cu fotografii. "Nichita Stănescu, cănd a intrat prima dată aici, a deschis uşa atelierului şi a spus deodată: «Sunt gelos pe această poezie!». Eugen Barbu a scris un articol: «Un sculptor poet». Mai sunt aici Marin Preda, Sorescu, actorul Florin Vasiliu, Vasilica Tastaman, Ion Irimescu, prietenul şi maestrul meu. Apoi, sculptorul Apostu. Cum era Apostu? Un foarte bun romăn. Era un breslaş serios. De caracter. Ca şi dalta pe care o mănuia. Era hotărăt... De Apostu m-a legat o prietenie trainică, o prietenie cavalerească. Eu zic aşa: ceea ce ii uneşte pe oameni este adesea breasla. Dar... Ion Irimescu mi-a fost mentor. El, Gh. M. Cantacuzino, Baba. Am fost «mănzul». Un băieţandru pe lăngă dumnealor. Este foarte peste mănă să spui la intămplare vorbe despre astfel de oameni. Imi pare foarte rău că astăzi doar cu oameni ca Răzvan Teodorescu se mai poate vorbi despre asemenea personalităţi."
"Ielele" incep să se zbată. Să fi intărziat noi prea mult? Maestrul Guguianu oftează. "Azi sunt mai aproape de sfărşit decăt de inceput. De viaţă, nu de lucru. Dar incă mai pot sta de vorbă cu formele..."

"A cucerit tainele marmurei şi pe cele ale bronzului şi a devenit un clasic. A fost şi este, la cei 85 de ani ai tinereţii sale, un desăvărşit ambasador al culturii noastre peste mări şi ţări"
Răzvan Teodorescu academician

In Jurnalul National din 30 iunie 2007